Advertisement

Funeraliile muncitorului român Marian Bratu din Italia. Mesajul înduioșător al copiilor săi

0

La biserica Sant’Andrea Apostolo, din Cadoneghe, în provincia Padova, vineri, 4

Advertisement

ianuarie, sute de oameni, rude și prieteni au fost prezenți la funeraliile românului

Marian Bratu, care și-a dat sufletul după aproape 8 luni de suferință în urma unui accident de muncă petrecut la oțelăriile „Acciaierie Venete”.

Cu ocazia înmormântării colegului lor, muncitorii de la uzina respectivă au declarat grevă,

Advertisement

iar la funeraliile care s-au celebrat în ritul ortodox, atât în limba română cât și în italiană,

au fost prezenți reprezentanți ai primăriei din Padova și ale sindicatelor de sector.

Din data de 13 mai 2018, Marian, în vârstă de 44 de ani, a luptat zi de zi și clipă de clipă pentru viața sa, a suportat dureri de

neimaginat și s-a agățat de firul de speranță pe care viața i l-a mai lăsat după ce, împreună cu alți colegi de muncă, a fost stropit cu oțel încins.

Un suport care susținea un recipient prin care curgea oțel topit a cedat iar cei care se aflau în preajmă au fost surprinși de lava încinsă.

Ars pe 90% din suprafața corpului, Marian Bratu a fost internat la Reanimare, în comă indusă și

se pare că până în ziua de 25 decembrie a Crăciunului trecut răspundea la stimuli externi.

Tocmai în acea zi de sărbătoare starea sa de sănătate s-a înrăutățit, iar medicii au înțeles atunci că nu se mai poate face nimic pentru a-i salva viața.

Pe 27 decembrie, Marian Bratu a lăsat această lume, fiind a doua victimă a incidentului respectiv.

Pe 6 iunie, Sergiu Todiță, un moldovean de 39 de ani, era primul care deceda în urma arsurilor suferite.

Un muncitor italian, Giani Gallo, coleg cu cei doi povestea cu amănunte momentele tragicului accident:

„A fost ca un cutremur, s-a auzit un vuiet care m-a ridicat practic de la sol, mi-a fugit pământul de sub picioare.

S-a auzit un zgomot puternic și era foc peste tot.

Eu eram sus, la nivelul recipientului, ceilalți erau jos și m-am repezit pe scări, spre ei, să îi ajut.

În timp ce fugeam m-am trezit față în față cu

Todiță, care era tot ars și cerea ajutor, dar a mai găsit puterea să-mi spună că celălalt coleg, Marian Bratu, rămăsese dedesubt.

‘E și Bratu jos, ajută-l…‘, mi-a zis.

După ce l-am dus pe Todiță la infirmerie, m-am întors. Cu un alt coleg, nu-mi amintesc cu cine, l-am găsit și pe Bratu.

L-am ridicat de sub brațe și l-am dus la infirmerie.

Între timp, medicii de la SUEM, la telefon, ne-au sfătuit să-i punem sub dușuri și am făcut-o.

Urlau de durere…” povestește Gianni despre colegii săi.

Marian Bratu lasă în urma sa o soție, Valerica, și doi copii care locuiau împreună cu el la Cadoneghe

„Mulțumim, tată, pentru dragostea și sacrificiile tale”

– au spus copiii, un băiat și o fată, printre lacrimi la altar.

„Eram prințesa ta și prințesa ta voi fi mereu”, a spus fetița.

Băiatul a adăugat: „Tu și mama ați avut o viață dificilă, ați părăsit România și ați luat-o de la capăt fără niciun ajutor,

ne-ați învățat ce este respectul, onestitatea, devotamentul și sinceritatea, care au devenit virtuțile noastre.

Duminica aceea (ziua când a avut loc accidentul de muncă – n.r.)

te-am așteptat să te întorci acasă în schimb, am primit un telefon cu o veste care ne-a schimbat viața pentru totdeauna.”